COMUNICATE DIECEZANE - 2015/V.
P 800 /2015.
Invitaţie pentru Anul Comuniunii în Cristos
Îi rog pe confraţii preoţi ca la sfârşitul fiecărei sfinte liturghii din data de 29 noiembrie să citească această circulară!
Dragi fraţi şi surori! Invitaţia lui Dumnezeu şi convieţuirea tot mai strânsă cu El au constituit marea aventură a Anului Dăruirii de Sine, pe care sper că au trăit-o foarte mulţi cu ocazia întâlnirilor pentru Aprofundarea credinţei. Odată cu încheierea planului nostru pastoral pe doi ani, începe nou ciclu bienal. Cu metode asemănătoare, ţinându-ne de mâna cu Dumnezeu şi unul pe celălalt, aş dori ca noile materiale ajutătoare să ne îndrepte spre biserică, spre comuniunea în Cristos.
Cred şi mărturisesc că apropierea noastră de Dumnezeu, dăruirea noastră de sine, sau printr-o altă exprimare, acceptarea şi primirea lui Dumnezeu în viaţa noastră, nu se întâmplă doar pentru noi înşine, ci în primul rând pentru alţii. Chemarea lui Dumnezeu este urmată în mod necesar de misiune.
„Mergeţi la fraţii voştri şi spuneţi-le tot ce aţi învăţat despre mine". Dumnezeu este o comuniune a dragostei şi doreşte ca fiecare om creat după chipul şi asemănarea Sa să trăiască într-o comuniune a dragostei, a cărei celulă de bază este familia iar continuarea ei - micile comunităţi constituite pentru atingerea aceluiaşi scop, ca mai apoi aceste mici comunităţi să devină mari comunităţi ale iubirii - biserica Sa, căreia îi dă viaţă Spiritul Sfânt. Isus s-a rugat în mod deosebit şi pentru biserica Sa în încăperea Cinei celei de Taină, atunci când s-a adresat cu aceste cuvinte Tatălui: „Nu mă rog numai pentru ei, ci și pentru cei care vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toți să fie una" (Ioan 17, 20).
Nu putem fi indiferenţi faţă de acea comunitate în care trăim, pe care şi noi înşine o formăm şi pentru care - deşi ne gândim rar la acest aspect - suntem răspunzători.
Materialele pastorale ajutătoare ale Anului Comuniunii în Cristos, care începe în prima duminică a Adventului din acest an, doresc, de asemenea, să ofere puncte de sprijin pentru temele propuse la întâlnirile planificate tot pe parcursul a doi ani. Cum este comuniunea în Isus? Cum se pot transforma cu adevărat comunităţile noastre în surse ale bucuriei? Cum ne raportăm la unitatea şi răspunderea dorite de Isus? - sunt câteva din temele pe care ar fi util să le dezbatem şi la care să reflectăm din nou, nu doar ca să ne rugăm pentru ca „în cel mai scurt timp să fie o singură turmă şi singur un păstor", ci ca să facem paşi concreţi în acest sens.
Le mulţumesc colaboratorilor mei pentru osteneala lor, care documentându-se cu sârguinţă şi rugându-se în acest sens, au depus toate eforturile pentru a ne împărţi din comoara cunoaşterii lor. Le punem din nou la îndemână un ajutor concret stimaţilor confraţi preoţi şi credincioşilor, ca şi pe această cale să putem contribui ca Împărăţia lui Dumnezeu să devină o realitate în suflete şi în iubita noastră dieceză.
Cu această speranţă şi încredere vă dau binecuvântarea mea arhierească:
† Eugen
episcop
