P 769 / 2014.
2 noiembrie 2014 - Alegeri prezidenţiale
(Îi rog pe preoţii diecezei să citească mesajul alăturat în data de 26 octombrie a.c. la sfârşitul fiecărei sfinte liturghii!)
Dragi Fraţi şi Surori! În cadrul sesiunii de toamnă a Conferinţei Episcopale din România, episcopii catolici au transmis un apel comun credincioşilor, în care le cere să participe cu toţii la alegerile prezidenţiale. Constituţia ţării noastre asigură fiecărui cetăţean major dreptul de a alege. Această prevedere o preţuim cu adevărat dacă trăim cu acest drept şi mergem să votăm, chiar cu preţul sacrificiului.
Îi rog pe stimaţii mei credincioşi, persoanele consacrate şi fraţii mei preoţi ca în 2 noiembrie să voteze acele persoane care îşi asumă pe deplin valorile creştine. Mai exact, care apără demnitatea şi libertatea umană, sprijină familia în forma în care a fost dată de Dumnezeu, apără viaţa şi cursul ei natural de la concepere până la moarte, care se bazează pe moralitate şi respectă creaţia lui Dumnezeu.
În interesul îndeplinirii acestor deziderate nimeni nu poate rămâne indiferent. Întrucât dreptul de a alege este şi o obligaţie a omului creştin, fiecare trebuie să folosească această posibilitate.
Înţelepciunea Spiritului Sfânt Dumnezeu să-i conducă pe toţi credincioşii mei în alegerea pe care o vor face.
Cu binecuvântare arhierească şi în rugăciune neîncetată pentru voi,
† Eugen
episcop
P 770 / 2014
Continuarea Anului Dăruirii de Sine
(Vă rog să citiţi şi acest text în cadrul anunţurilor duminicale.)
Începem al doilea An al Dăruirii de Sine în prima duminică din Advent. Vom trimite din timp caietul-program şi calendarul acestui an tematic. Am constat cu bucurie, în anul care a trecut, succesul şi ecourile pozitive ale Întâlnirilor pentru aprofundarea credinţei care s-au desfăşurat în parohii. Le mulţumesc din suflet pentru munca lor plină de sacrificii tuturor celor care s-au alăturat acestui demers. Sunt convins că binecuvântarea lui Dumnezeu îi însoţeşte în eforturile pe care le depun. Totodată îi îndemn şi pe mai departe pe fraţii întru preoţie la o participare şi îndrumare cât mai activă.
În Biserica universală, Sfântul Părinte proclamă Anul Vieţii Consacrate începând cu prima duminică din Advent. Preocupaţi fiind cu dăruirea noastră de sine către Dumnezeu, să nu uităm să ne rugăm şi pentru cei care, prin voturile călugăreşti depuse, şi-au dat viaţa în slujba lui Dumnezeu şi a Bisericii.
P 774 / 2014.
Problema celor care părăsesc Biserica
(Îi rog pe Preoţii diecezei să citească textul de mai jos în data de 9 noiembrie a.c. la sfârşitul fiecărei sfinte liturghii!)
Episcopia primeşte aproximativ la fiecare două luni din Germania o corespondenţă prin care este informată despre părăsirea Bisericii de către 20-30 persoane, originare de la noi. Potrivit concordatului încheiat în Germania între Biserică şi Stat, autoritatea fiscală a statului colectează şi taxele bisericeşti, prin reţinerea automată din salariu şi virarea către Biserica de care aparţine persoana respectivă. În cazul în care contribuabilul depune o declaraţie că nu aparţine nici unui cult, este scutit de la reţinerea contribuţiei bisericeşti, „economisind" astfel suma respectivă. În continuare, autoritatea fiscală transmite aceste declaraţii de renunţare către birourile de evidenţă ale fiecărei Biserici. Rezultă de aici că nimeni nu îi informează pe cei retraşi că această declaraţie de renunţare are o serie consecinţe conform dreptului canonic.
Părăsirea formală a Bisericii bazată pe această declaraţie înseamnă ruperea comuniunii cu Biserica a persoanei respective, renunţarea la calitatea de membru al acesteia. Desigur, apartenenţa la Biserică este conferită prin Botez, iar acesta nu poate fi niciodată „reziliat", pentru că Dumnezeu nu îl retrage celui pe care l-a adoptat prin acest sacrament.
Însă ruperea comuniunii cu Biserica aduce cu sine asupra omului creştin pierderea unei multitudini de drepturi. Cea mai mare pierdere canonică este aceea că începând cu data semnării declaraţiei de părăsire a Bisericii nu se mai poate spovedi şi împărtăşi, nu poate fi naş de Botez sau de Mir, nu poate cere nici chiar botezul propriului copil, pentru că el nu mai reprezintă o garanţie pentru eduacaţia lui religioasă. Nu mai poate primi niciun fel de demnitate bisericească: consilier parohial, lector (cititor), acolit (pentru a împărtăşi).
În măsura în care-şi schimbă puncul de vedere, se poate reîntoarce în comuniune cu Biserica, printr-o declaraţie de revenire, demers pe care trebuie să-l facă pe aceeaşi filieră oficială, prin care a depus declaraţia de renunţare.
Îi rog pe stimaţii mei credincioşi să discute despre acest aspect cu rudele şi cunoştinţele lor din străinătate, ca să nu avem aici acasă surpriza că acolo sunt refuzaţi de parohi. Să analizeze pe termen lung apartenenţa lor la Biserică, căci prin ieşirea lor riscă foarte multe consecinţe. Credinţa nu a fost niciodată şi nici astăzi nu poate fi considerată o afacere privată. Sfântul episcop martir Cirprian spunea în timpul prigoanei Bisericii: „Dumnezeu nu poate fi Tată celui căruia Biserica nu îi este Mamă". Acest devotament l-a pecetluit nu cu bani, ci cu sângele său.
† Eugen
episcop
