Pas important s-a făcut în drumul spre beatificarea episcopului Hám János, dar sunt încă multe de făcut - zice postulatorul.
Într-un cadru solemn s-a încheiat faza diecezană a procesului de beatificare a marelui episcop Hám János, în 29 Iunie. De sărbătoarea Sfinţilor apostoli Petru şi Pavel, membri comisiei a fazei diecezane au participat la Sfânta Liturghie din Catedrală de la ora 11, unde, la altar au depus din nou jurământul, s-au rugat pentru harul lui Dumnezeu pentru înaintarea procesului.
Hám János - episcop a Diecezei Romano Catolice de Satu Mare între 1827 şi 1857 - a avut influenţă mare pe enoriaşii din acel timp, memoria lui s-a păstrat însă chiar până în prezent, dieceza îl priveşte ca pe un al doilea fondator. Viaţa şi credinţa lui l-au făcut să rămână exemplu a bunului păstor, a omului cu credinţă adâncă, dar se vorbeşte încă şi de miracolele, care s-au petrecut după ce credincioşii s-au rugat pentru ajutorul episcopului trecut deja în veşnicie. Procesul de beatificare a fost pornit de episcopul Meszlényi Gyula (1887-1905) la finalul anilor 1800, înaintarea acestuia a fost însă întreruptă de cele două războaie mondiale şi de comunism. După '90, episcopul Reizer Pál a iniţiat reînceperea fazei diecezane, care a fost pornită apoi de episcopul actual, Eugen Schönberger în 19 Noiembrie 2012. Cu trei ani şi jumătate mai târziu, adică în 29 Iunie a anului curent acesta s-a şi terminat.
Dar e mult încă de aşteptat, până ajungem chiar până la beatificare - spune postulatorul Ruppert József, preot piarist - căci urmează faza din Vatican, unde va fi nevoie de un nou postulator. Acesta va elabora o carte, numită documentul Positio, se vor forma două comisii - una din teologi, alta din cardinali - şi numai apoi va ajunge recomandarea la Sfântul Părinte, care va lua o decizie în privinţă. Şi în cel mai bun caz, Hám János - nefiind martir -, după acest moment poate să primească doar titlul de vrednic de cinste, de stimă, de considerație. Ca să fie beatificat, e nevoie de un miracol, care să fi petrecut în urma rugăciunilor pentru mijlocirea lui Hám János. Ruppert József ne-a declarat că este studiat şi descris deja un astfel de eveniment, care s-a petrecut în 1943, în Budapesta. Mai trebuiesc făcute investigaţii în acest caz, şi numai apoi se pot constitui comisii din nou în Satu Mare şi în Vatican. Acesta ar fi o nouă rundă, şi numai la sfârşitul acesteia am putea aştepta beatificarea marelui episcop.
E nevoie astfel de multă răbdare, speranţă şi rugăciune din partea enoriaşilor, dar important este, ca Dieceza Romano Catolică de Satu Mare a putut realiza prima etapă mare, împlinindu-l astfel şi visul episcopului Meszlényi, care în urmă cu mai mult de 100 de ani şi-a dorit să încheie faza diecezană şi să pornească faza din Vatican.
