Peste o sută de tineri catolici, vorbitori de limba română au parcurs Calea Sfintei Cruci în cadrul unui pelerinaj la Ferneziu, Baia Mare.
De mai mulți ani, tinerii romano-catolici, vorbitori de limba română din Dieceza Romano Catolică de Satu Mare parcurg împreună Calea Sfintei Cruci în postul mare. Anul acesta, organizat de franciscanii minoriți din Baia Mare, locul întâlnirii era capela din Ferneziu, Baia Mare. În ziua de sâmbătă, 18 martie s-au adunat acolo peste o sută de copii și tineri, sosiți din Satu Mare, Huta Certeze, Negrești Oaș, Boinești, Sighetul Marmației, Vișeul de Sus, respectiv din Baia Mare - comunitatea parohiei Sfântul Iosif și tinerii de la Fundația de Voluntari Somaschi.
Din cauza vremii ploioase, aceștia s-au rugat în capelă, unde Pr. Franț Felix OFM li s-a adresat, cerându-le să privească fața lui Isus și să mediteze asupra gândului că suntem cu toții prețioși în ochii lui Dumnezeu: "În seara aceasta, în timp ce-1 însoţim în inima noastră pe Isus care merge sub cruce, să nu uităm aceste cuvinte ale lui. Chiar şi atunci când poartă crucea, chiar şi atunci când moare pe cruce, Isus este Fiul care este una cu Dumnezeu Tatăl. Privind faţa lui distrusă de lovituri, de trudă, de suferinţa interioară, noi vedem faţa Tatălui. Mai mult, tocmai în acest moment gloria lui Dumnezeu, lumina sa prea puternică pentru orice ochi omenesc, devine şi mai mult vizibilă pe faţa lui Isus. Aici, în această sărmană fiinţă pe care Pilat a arătat-o iudeilor, în speranţa de a-i induce la milă, cu cuvintele "Iată omul!" (In 19,5), se manifestă adevărata măreţie a lui Dumnezeu, acea măreţie misterioasă pe care nici un om nu putea să şi-o imagineze. Dar în Isus răstignit se revelează şi o altă măreţie, măreţia noastră, măreţia care aparţine oricărui om prin însuşi faptul că are un chip şi o inimă omenească. Scrie sfântul Anton de Padova: 'Cristos, care este viaţa ta, este atârnat în faţa ta, pentru ca tu să priveşte în cruce ca într-o oglindă (...) Dacă-1 vrei privi pe el, vei putea să-ţi dai seama cât de mari sunt demnitatea ta (...) şi valoarea ta (...). în nici un alt loc omul nu-şi poate da seama mai bine de ce valoare are el, decât privindu-se în oglinda crucii' (Sermones Dominicales et Festivi, III, pag. 213-214). Da, Isus, Fiul lui Dumnezeu, a murit pentru tine, pentru mine, pentru fiecare dintre noi, şi astfel ne-a dat dovada concretă a cât de mari şi preţioşi suntem noi în ochii lui Dumnezeu, unicii ochi care depăşesc toate aparenţele şi văd până în profunzime realitatea lucrurilor. Participând la Via Cruciş, să-i cerem lui Dumnezeu să ne dea şi nouă această privire de adevăr şi de iubire, pentru a deveni, uniţi cu el, liberi şi buni."
Tinerii, apoi au pornit cu crucea, cântând între stațiuni, și citind câte-o meditație la fiecare, despre puterea împotriva fricii și izolării, despre conștiința dreaptă și responsabilă, despre ajutorarea celor prigoniți, săraci și bolnavi... Toate, numai împreună cu Dumnezeu.
Au încheiat cu rugăciune, cerând lumina crucii și învierii lui Isus, și certitudinea că uniți cu el și susținuți de el vor putea învinge răul prin bine în jurul lor.
Tinerii apoi erau invitați la masă, dar nu înainte ca preotul Heinrich Ferenc, paroh de Ferneziu să le povestească despre trecut: formarea comunității catolice de limba română din Ferneziu, din Baia Mare, despre tinerii, care au trecut prin băncile bisericilor și au format apoi o familie sau au devenit preoți.
