Se suspendă toate celebrările liturgice publice în bisericile Diecezei Romano Catolice de Satu Mare până când nu se va da o altă dispoziție.
Preaonorați Confrați Preoți!
Pentru a preveni răspândirea epidemiei de gripă COVID 19, preluăm din dispozițiile Conferinței Episcopale Catolice Maghiare, publicate în 17 martie a.c., pe care le putem adapta la situația noastră, în condițiile în care măsurile generale valabile pe teritoriul nostru național s-au înăsprit.
Până la apariția punctului de vedere comun al Conferinței Episcopilor Catolici din România, dispun în mod obligatoriu ca, datorită epidemiei, să se suspende în bisericile noastre, începând cu ziua de astăzi, toate celebrările liturgice publice până când nu se va da o altă dispoziție.
Acest fapt înseamnă, în mod concret, că preoții pot celebra, (de fapt, să celebreze!) pe cât posibil la orele obișnuite, dar sine populo, adică fără participarea credincioșilor.
De asemenea, să se preocupe ca bisericile să fie deschise pentru credincioși pentru ca ei să vină să se roage și să facă adorație în mod individual!
Este important ca să atragem atenția credincioșilor pe cele mai multe canale de comunicare despre aceste schimbări și să le recomandăm conectarea la transmisiunile online ale sfintelor liturghii precum și împărtășirea spirituală. Intențiile care au fost preluate până în prezent să fie oferite de preaonorații confrați preoți cu ocazia liturghiilor particulare.
În legătură cu sfânta spovadă, este important să se precizeze că aceasta nu se poate face online sau la telefon, ci în locul acesteia trebuie recomandată și intensificată inițierea unei căințe desăvârșite. Legat de acest aspect precum și de dezlegarea generală, anexez acestui mesaj și un alt document important, ca explicație și completare.
Dragi confrați preoți, vă rog insistent să vă păstrați calmul și să-i liniștiți și pe credincioși; să vă rugați și să-i îndemnați și pe ei la aceasta. Dispozițiile autorităților civile se pot modifica de la o zi la alta, iar noi trebuie să le respectăm și trebuie să le cerem și celorlalți să o facă. Vă urez în continuare un Post al Paștelui binecuvântat precum și multă putere și haruri pentru a gestiona și îndura această situație deosebit de dificilă!
Cu drag și cerând asupra voastră binecuvântarea lui Dumnezeu: † Eugen episcop
Satu Mare, la 18 martie 2020, în ziua comemorării Fericitei Celestina Donati
DEZLEGAREA GENERALĂ
Dezlegarea generală (lat. absolutio generalis) este acea formă a sacramentului Pocăinței, în care credinciosul individual sau întregul grup al credincioșilor au parte, în același timp, de dezlegarea de păcate, adică fără spovadă personală (mărturisirea individuală a păcatelor). Această formă nu se poate aplica în condiții normale, dar, în caz de necesitate gravă, episcopul poate aproba practicarea ei. Însă este important de știut: pentru ca un credincios să beneficieze în mod valid de dezlegarea sacramentală dată simultan mai multor credincioși, este necesar nu numai să fie dispus cum se cuvine, dar, totodată, să se și hotărască să facă la timpul potrivit mărturisirea individuală a păcatelor grave, pe care deocamdată nu a putut să o facă. (cf. CDC can. 961-963)
INIȚIEREA ACTULUI DE CĂINȚĂ DESĂVÂRȘITĂ
Condiția de bază pentru dobândirea iertării păcatelor o reprezintă întotdeauna pocăința păcătosului: părerea de rău pentru păcatele comise, cu care ne exprimăm regretul în fața lui Dumnezeu pentru că am păcătuit, prin care considerăm cu adevărat păcatul un mare rău și, în același timp, trezim în noi intenția bună de a ne feri de păcat. În condiții normale, iertarea păcatele grave este posibilă în Biserica doar în cadrul sacramentului spovezii. În situațiile în care există un motiv grav și lipsește posibilitatea mărturisirii, putem să inițiem în noi înșine actul de căință desăvârșită (lat. contritio perfecta), putând și pe această cale să dobândim iertarea lui Dumnezeu. Însă inițierea unei astfel de căințe desăvârșite trebuie să poarte în sine dorința păcătosului de a se mărturisi cât mai curând posibil (cf. CDC can. 916)
Rugăciune pentru inițierea actului de căință desăvârșită:
Mă căiesc din toată inima, o, dulce Dumnezeule, pentru că te-am supărat de atâtea ori și atât de tare, devenind nevrednic(ă)de harurile Tale, am căzut în dizgrația Ta, meritându-mi pedeapsa veșnică. Dar mai mult mă căiesc pentru că, prin păcatele mele, te-am mâniat pe Tine, cel mai bun Bine, cel mai bun Tată și cel mai bun Binefăcător. O, dulce Dumnezeule, mă hotărăsc, cu ajutorul harului Tău, să nu Te mai supăr cu niciun păcat pe Tine Dumnezeul meu atât de iubitor și atât de bun, mai ales...( aici ne gândim la cale păcate cu care ne confruntăm cel mai greu)și să mă feresc de orice prilej de păcat. Te rog, Doamne, veghează asupra mea cu ochii Tăi cei îndurători și fă ca următoarele zile să le folosesc mai bine decât până acum.
Preasfântă Fecioară, Îngerul meu păzitor, fiți alături de mine! Amin.
ÎMPĂRTĂȘIREA SPIRITUALĂ
Împărtășirea spirituală (lat. communio spiritualis) este una din formele împărtășirii, când cineva nu poate primi în mod fizic Preasfântul Sacrament al Altarului, dar spiritual poate totuși dobândi harurile împărtășirii. Este însă important de știut că, pentru împărtășirea spirituală, credinciosul trebuie să se pregătească tot atât de bine ca pentru sfânta împărtășanie normală, adică trebuie să fie în starea de har. De altfel, cine nu poate participa din cauza vreunui păcat grav la sfânta împărtășanie (de ex. căsnicie dezordonată), nu poate beneficia nici de împărtășire spirituală.
Rugăciune la împărtășirea spirituală:
Isuse, te cred de față în preasfântul sacrament al altarului. Te iubesc din toată inima și doresc să vii în sărmanul meu suflet, umilit și plin de căință. Știu că sunt nevrednic de un asemenea favor, dar mă încred în bunătatea ta. Dragostea ta față de suflete te va aduce și în inima mea, pentru ca să rămâi în mine și eu în tine. Maică preasfântă, dă-mi inima ta neprihănită, pentru a-l găzdui pe oaspetele meu divin!
(Vei rămâne câteva clipe în reculegere, în așteptare).
Te îmbrățișez, iubitul meu Mântuitor, și mă dăruiesc cu totul ție. Dă-mi numai dragostea ta și fă-mă statornic, pentru ca niciodată să nu te părăsesc, ci să împlinesc întotdeauna voința ta.
Rugăciune:
Doamne Isuse, Mântuitorul nostru, tu ai chemat pe oameni la tine pentru a-i mântui și pentru a le împărți binefacerile tale divine. Vin și eu, plin de păcate și de greșeli, pentru a mă învrednici de iertare și pentru a implora harul tău. Ajută-mă să fac bine și cu evlavie această împărtășanie spirituală, ca să mă învrednicesc de binecuvântarea și darurile tale, care viețuiești și domnești în vecii vecilor. Amin.
Ilustrație: ușa bisericii Calvaria
