P 271 / 2021.
Îi rog pe stimaţii confraţi preoţi ca în prima zi a Paştelui să se citească la sfânta liturghie.
Dragi confrați preoți și persoane consacrate,
iubiți Frați și Surori în Cristos aflați în sărbătoare!
Cea mai mare sărbătoare a credinței noastre creștine este Paștele, învierea lui Isus Cristos. Și eu, la fel ca Sfântul Apostol Paul, mărturisesc că, dacă Isus nu a înviat, predicile noastre și credința voastră sunt în zadar. Dar, dragi frați și surori, noi, care am trăit în drama liturghiei evenimentele Paștelui, noi, cei care am învățat din predici despre viața și învățătura lui Cristos, ascultând în lectura de astăzi discursul la Rusalii al Sfântului Apostol Petru, deși nu uităm durerea morții pe cruce a lui Isus, ne putem bucura deja de certitudinea învierii.Biserica proclamă de 2.000 de ani ceea ce propovăduiau apostolii, iar noi mărturisim cu bucurie la fiecare Liturghie: „Moartea ta o vestim, Doamne, și învierea Ta o mărturisim până când vei veni”.
Dumnezeu cel providențial a dat, prin crearea lumii și a omului, primul semn al iubirii sale atotputernice. Admirăm cu uimire lumea creată, pe care a făurit-o pentru om, a încredințat-o grijii sale, spre a fi în folosul tuturor. „Ce este omul că te gândești la el, că-l iei în seamă?” - am putea întreba alături de psalmist astăzi, în sfânta sărbătoare a Paștelui, când admirăm înțelepciunea lui Dumnezeu, care, prin faptul că L-a înviat pe Isus, a arătat și scopul ultim al omului. Pe acest om păcătos, nerecunoscător, răzvrătit, neascultător, Dumnezeu l-a răscumpărat prin răstignirea și învierea lui Cristos, l-a făcut copil adoptiv și moștenitor al Împărăției Cerurilor, adică părtaș al vieții Sale divine. Frați și Surori, prin învierea lui Cristos s-a rezervat în avans și învierea noastră. Despre asta vorbește sfântul Paul în Scrisoarea către Coloseni, atunci când afirmă că vom învia și noi împreună cu Cristos. Căci, prin taina botezului, am murit pentru păcat și am înviat la o viață nouă împreună cu Cristos. Deși această viață nouă este încă ascunsă în Dumnezeu, când se va arăta Cristos, și noi ne vom arăta atunci împreună cu El în glorie.
Cât de plăcută este scena evangheliei de astăzi. La îndemnul Mariei Magdalena, doi dintre apostoli aleargă în goana mare la mormânt. Ajungând acolo se confruntă cu realitatea. Amândoi privesc același lucru, dar ceea ce văd este destul de diferit. Apostolul Ioan este capabil să vadă dincolo de aparențe. La începutul Evangheliei sale, în scena de Crăciun, contemplându-l pe Copilaș, vede Cuvântul Etern al lui Dumnezeu. El este primul care îl recunoaște pe Isus înviat în persoana unui străin care le face semne cu mâna de pe țărmul lacului Tiberiada. Tot el este acela care, bătrân fiind, în exilul de pe insula Patmos, privește cerul înstelat văzând Ierusalimul Ceresc. Acest apostol, care a ajuns primul la mormânt, l-a lăsat înainte pe Petru, apoi a intrat și el și a văzut ce se vedea: giulgiurile căzute și mormântul gol. A văzut și a crezut. Adică, știa deja că Isus trăiește.
Dragi Frați și Surori! Anul Providenței din dieceza noastră, dar, pot să spun că, în același timp, și Anul Sfântului Iosif și Anul Familiei, proclamat de Sfântul Părinte, papa Francisc, să ne ajute în însușirea viziunii Sfântului Apostol Ioan, astfel încât să putem vedea și noi cu ochii credinței evenimentele care se petrec în jurul nostru.
Doamne, cât război, câtă ucidere, distrugere, tragedie familială și câtă groază vedem în lume! Desigur, se pune și la noi credincioșii întrebarea: oare vede Dumnezeu aceste atrocități? Dacă da, de ce le permite? De ce nu face ceva pentru salvarea nevinovaților și, mai ales, a copiilor mici? ...
Fraților și surorilor, dacă privim faptele cu ochii credinței, vom fi capabili să observăm dragostea lui Dumnezeu, care atât de mult a iubit lumea încât L-a dat pe Fiul Său, unul născut, ca oricine crede în El să aibă viață veșnică. Înțelegem iubirea lui Dumnezeu pentru noi, care a ascultat, de dragul nostru, rugămintea Fiului Său unul născut, nu în ultimul minut, ci după ultimul minut, când l-a înviat pe Isus din morți. Și victimele nevinovate...? – Privind cu ochii credinței, acestea și-au atins scopul, sunt deja cu Dumnezeu, trăiesc cu El și se roagă pentru ucigașii lor, ca nici aceștia să nu se piardă. Căci acolo, sufletul lui Isus, care s-a rugat și pentru ucigașii Săi, trăiește în fiecare. Și din această credință este nevoie să izvorască încrederea. Căci spunem adesea - credem - și totuși nu ne încredem suficient în Dumnezeul providențial care ne iubește nespus de mult.
Potrivit unei istorioare, dansatorul pe sârmă și-a ridicat cortul în piața orașului, apoi și-a întins sârma de plastic între doi stâlpi puternici și, acolo la înălțime, și-a prezentat spectacolul care le tăia răsuflarea privitorilor. Unul dintre numerele cele mai grele, care desigur atrăgea cei mai mulți spectatori, a fost mersul cu bicicleta. Publicul îl urmărea, ținându-și respirația, ca să vadă dacă trece cu bine peste sârmă. El, însă, a lăsat-o la sfârșitul seriei de acrobații, pe cea mai dificilă. S-a suit la înălțime cu o roabă și s-a adresat publicului cu aceste cuvinte:
- Doamnelor și domnilor! Spuneți-mi sincer: aveți încredere că pot împinge roaba până în capătul celălalt fără probleme?
Din rândul spectatorilor au răzbătut de peste tot aceste strigăte:
- Da, da! Avem încredere în abilitățile tale!
Dansatorul pe sârmă a împins până la capăt roaba fără nicio dificultate și s-a adresat din nou:
- Hai să văd, dragi spectatori, dacă aveți încredere cu adevărat în priceperea mea! Există vreo persoană care ar lua loc cu plăcere în roaba mea ca s-o duc până în capătul celălalt?
Cuvintele sale au fost urmate de o tăcere profundă. Oameni au refuzat, dând din cap.
- Deci nu este nimeni care să accepte această călătorie deosebită?
Tăcerea profundă a fost din nou răspunsul. Și-atunci, un băiețel a sărit dintre rânduri și a alergat la acrobat:
- Mă așez eu în roabă! – a declarat cu o voce curajoasă.
Mulțimea a fremătat. Se temeau pentru copil, dar, în același timp, i-au admirat curajul. Iar el s-a așezat în roabă foarte liniștit. Și dansatorul pe sârmă a împins roaba cu un calm desăvârșit. Liniștea era mormântală. Doar când s-a terminat demonstrația, au izbucnit în aplauze puternice. Adulții l-au înconjurat pe copilul ajuns din nou jos:
- Nu ți-a fost teamă? Nu ai avut emoții? De unde ai avut atâta curaj?
Copilul a arătat spre dansatorul pe sârmă cu un zâmbet calm pe față:
- El este tatăl meu!
Dragi Frați și Surori! Da, testul credinței este încrederea. Sfântul Iosif a acceptat să se așeze în „roaba” lui Dumnezeu, s-a încredințat Lui, urmând ascultător voința Tatălui Ceresc cel purtător de grijă. Apostolii, martirii și sfinții Bisericii, luându-și puterea din credința învierii, au îndrăznit să-și lase viața și destinele în mâinile lui Dumnezeu și au acceptat cu deplină încredere, în ceea ce îi privește, voința lui Dumnezeu. Astăzi, printre multe altele, pandemia este cea care ne pune la încercare credința. Dar, oricât de dificile ar fi încercările, dacă mărturisim cu credință învierea lui Isus Cristos, încrederea noastră în dragostea providențială a lui Dumnezeu, care în învierea Sfântului Său Fiu ne-a arătat ce viață și destin ne va rezerva, nu se va clătina. Viața eternă dobândită prin moartea și învierea lui Isus Cristos poate compensa orice.
Cu aceste gânduri vă urez tuturor sărbători pascale binecuvântate, curaj în fața tragediilor, necazurilor, încercărilor, precum și credință împreună cu încrederea neclintită, care izvorăște din aceasta, în dragostea providențială a Tatălui Ceresc! Cristos a înviat! Adevărat a înviat!
Satu Mare, în Sărbătoarea Paștelui anului 2021,
cu binecuvântarea mea arhierească:
† Eugen
episcop
ANEXĂ 1.
XI. Pentru toți cei care suferă în timpul pandemiei
Să ne rugăm și pentru toți cei care au de suferit din cauza pandemiei,
pentru ca Domnul și Dumnezeul nostru
să dăruiască sănătate bolnavilor,
putere celor ce se îngrijesc de ei,
mângâiere familiilor îndurerate și plinătatea mântuirii celor răposați.
Rugăciune în tăcere. Apoi preotul spune:
Dumnezeule atotputernic și veșnic,
ocrotitor minunat al umanității suferinde,
privește cu bunătate la durerea tuturor fiilor tăi,
care pătimesc din cauza acestei pandemii;
alină chinul celor bolnavi,
întărește pe cei care se îngrijesc de ei,
dă odihna veșnică celor răposați,
și revarsă asupra tuturor, în vremurile acestea grele,
mângâierea iubirii tale milostive.
Prin Cristos Domnul nostru.
Amin.
