P 800 / 2024.
DRAGI confrați preoți ȘI călugări, ONORATE călugărițe, DRAGI credincioși!
Isus Cristos, speranța noastră, S-a născut! Sfântul nostru Părinte, Papa Francisc, a deschis Anul Sfânt Jubiliar cu ocazia aniversării a 2025 ani de la nașterea lui Isus Cristos, astfel încât noi, ca pelerini ai speranței, să-i mulțumim lui Dumnezeu pe parcursul unui întreg an și să sărbătorim cel mai mare eveniment din istoria lumii - nașterea după trup a Fiului lui Dumnezeu. În cea de-a doua etapă a Anului Speranței din preaiubita noastră dieceză, ne alăturăm și noi cu bucurie chemării Sfântului Părinte și pornim ca să-L întâlnim pe Răscumpărătorul nostru și să-L primim în viața noastră.
Dragi frați și surori aflați în sărbătoare! În meditația de astăzi, aș vrea să fac o paralelă între Evanghelia sărbătorii și evenimentele Crăciunului.
Sfântul Ioan a scris cuvintele înălțătoare auzite în Evanghelia de astăzi mult după învierea și înălțarea lui Cristos. Când se referă la „au văzut gloria Lui, glorie ca a unicului Fiu născut din Tatăl”, nu se gândea la nașterea lui Isus în Betleem, ci la întâlnirile cu Cristos cel înviat. Totuși, începutul Evangheliei sale poate fi interpretat și ca un mesaj de Crăciun, deoarece numai cei care au murit puteau fi înviați și numai cei care s-au născut odată puteau muri.
Nu întâmplător, atunci când cineva vine cu o noutate, spunem imediat: „Ei bine, lasă-mă să văd!” Și poporul ales se comporta așa cu Dumnezeu. Deși li se părea că este intangibil, ei tot sperau cu un dor nesfârșit că într-o zi îl vor putea vedea, atinge și întâlni; Emanuel va fi Dumnezeul lor, care locuiește cu ei și este prezent pentru ei.
Părintele iezuit Péter Nemeshegyi scrie: „A fi prezent și a întâlni sunt concepte care aparțin universului existenței personale. Când două pietre stau una lângă alta, nu spunem că sunt prezente una față de cealaltă sau că se întâlnesc. Se întâlnesc acele ființe care sunt una pentru alta, sunt prezente una pentru alta. Oamenii care se înghesuie indiferenți unul lângă altul într-un autobuz aglomerat nu sunt chiar prezenți unul pentru celălalt, nu se întâlnesc. O întâlnire este întotdeauna o adresare conștientă, reciprocă către celălalt.” Dumnezeu a împlinit dorința poporului ales într-un mod dincolo de orice imaginație. Prin întrupare, s-a întors fără echivoc către om, oferindu-i posibilitatea contactului cu El.
Prima paralelă: am auzit de la Sfântul Ioan Evanghelistul: „Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi”. Iar îngerul de Crăciun le-a comunicat păstorilor aceste evenimente astfel: „Astăzi vi S-a născut Mântuitorul”! Nu este încă o întâlnire. Aceasta este doar o constatare. Dar ceea ce urmează apoi: ”Am văzut gloria Lui”, iar la păstori: „Să mergem așadar la Betleem, să vedem cele întâmplate” - sunt cuvinte care indică deja întâlnirea. Apostolii L-au văzut pe Domnul înviat, iar păstorii s-au grăbit să-l vadă pe Prunc.
S-a născut și a înviat! Ambele vești bune reprezintă împlinirea unor vechi promisiuni. Aici Dumnezeu a acționat și îndeamnă la acțiune: nu-i va lăsa pe păstori să se odihnească, dar nici pe apostoli: ei trebuie să confirme! Dacă această veste bună este adevărată, va schimba totul în viața lor, dar și în a noastră! Dacă este adevărat că S-a născut Sfântul lui Dumnezeu, dacă este adevărat că a murit pentru noi pe Golgota însângerată, dacă este adevărat că după moarte a înviat glorios, dacă este adevărat că putem câștiga de la El o viață nouă împreună cu Dumnezeu - atunci nu putem rămâne așezați în strane, atunci nu mai putem dormi în noapte, atunci nimic nu poate fi mai important decât să acceptăm cu recunoștință cel mai mare dar de Crăciun – că nouă ni s-a născut Răscumpărătorul. El a venit pe lume pentru noi, pe noi vrea să ne mântuiască.
A doua paralelă: „Ai Săi nu l-au primit”, scrie Sfântul Ioan Evanghelistul...Iar Maria și Iosif „nu au primit un loc de găzduire” - notează Sf. Luca. Acesta a fost un păcat din partea celor din Betleem, un păcat împotriva Mariei, a viitoarei mame și a lui Iosif, un păcat împotriva copilului nenăscut, dar – și acest lucru este uluitor – Isus nu a venit să fie primit doar acolo unde putem primi o mamă care așteaptă un copil, un soț și o soție, ci a venit ca să-l primim într-un loc în care nu putem lăsa pe nimeni să intre, în „grajdul din peșteră”. Jung, acest mare psiholog, spune că avem o peșteră în interiorul nostru. Și Sfânta Tereza de Avila spune că acolo există animale sălbatice, instincte și toate. Acesta este locul lui Dumnezeu în noi. Dacă Îl acceptăm acolo, toate se vor îmblânzi.
Cât de bucuros este Isus că Zaheu îl primește în casa lui. El îl iartă pe acest vameș vinovat și declară că „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă”. Nu pentru ziduri, ci pentru inima lui Zaheu. Dumnezeirea lui Isus este dovedită prin faptul că a făcut posibil ca El să se nască în „peștera eului nostru”. El a rămas printre noi în Preasfântul Sacrament al Altarului și intră în noi la fiecare Sfântă Împărtășanie. Aceasta este exigența Sa universală: vrea să intre acolo unde nimeni nu poate intra, unde fiecare om este singur. Ceva mai mare, mai frumos, mai veșnic decât atât nu putem primi de la nimeni!
După primul Crăciun, trebuie să sosească și al doilea Crăciun, fraților și surorilor: acel Crăciun, când Isus nu se mai poate naște într-o iesle din Betleem, ci în inimile noastre, iar în inimile noastre crește pentru a fi Domn și Rege. Atunci, nu doar Crăciunul nostru, ci întreaga noastră viață va fi diferită. Este bine să fii în preajma unor astfel de oameni, pentru că acolo găsești pace, iubire și bucurie. De-am putea deveni așa, de-ar putea acest Crăciun să ne facă așa, Crăciun al cărui cel mai mare cadou este Isus Cristos Domnul!
Le mulțumesc confraților mei preoți și călugări pentru slujirea lor plină de sacrificii. Le mulțumesc iubiților credincioși ai diecezei noastre și tuturor binefăcătorilor pentru sprijinul lor material prin care au făcut posibilă și în acest an buna funcționare a instituțiilor noastre. Le mulțumesc angajaților noștri, voluntarilor și consilierilor parohiali pentru munca onestă și asiduă desfășurată în cadrul parohiilor și instituțiilor din dieceză. Dumnezeu să-i răsplătească însutit.
Dragii mei frați și surori! E atât de plăcut să vezi biserica plină de Crăciun. Cu siguranță toți vin pentru că ei cred că mesajul Crăciunului este adevărat, că întruparea Fiului lui Dumnezeu, moartea răscumpărătoare și învierea lui Isus reprezintă o realitate. Venim astăzi la Liturghia de Crăciun deoarece credem că toate acestea sunt adevărate. Dar nu înțeleg ceva. Dacă sunteți aici acum, de ce nu sunteți aici în fiecare duminică? Mă gândesc că nici Bunul Dumnezeu nu înțelege și vă va întreba într-o bună zi.
Darul unic al mântuirii este al tuturor: să deschidem calea către peștera inimilor noastre și să fim purtători de speranță în Anul Sfânt, la a cărui deschidere solemnă vă invit și vă aștept pe toți duminică, în sărbătoarea Sfintei Familii, începând cu ora 11 în curtea Casei Dăinuirii / Centrului Spiritual din Satu Mare, de unde, conform intenției Sfântului Părinte, vom intra printr-o procesiune ca pelerini în catedrală - biserica-mamă a tuturor bisericilor diecezei!
Trimițându-vă binecuvântarea mea arhierească, vă urez tuturor sărbători fericite de Crăciun, pline de speranță și bucurie, și un An Nou cu pace, binecuvântat de Dumnezeu!
Satu Mare, în Solemnitatea Nașterii Domnului - Crăciunul anului 2024,
† Eugen
episcop
